Ma gandeam sa va povestesc cum se intampla lucrurile in minte si in maini, de ajung de la un ghem de sarma la ... ceva.
Asa ca, iata aici cateva notite :)
Pasul 1. Ma loveste inspiratia!
Fie ca am citit un paragraf intr-o carte cu zmei (da, acu’ sa va hliziti de lecturile mele private!!!), fie ca am auzit o discutie in metrou, mi-a zburatacit vreo poza tampa de reclama prin fata ochilor sau pur si simplu am visat prostii, efectul acestor de “fie ca” e o idee.
Ca sa fie si mai simplu si haios, sa va povestesc care-i ideea cu lira?
Pai de ziua Simonei (La multi ani, Simona!), la Valeni, pe fond de alcool si nostalgie, m-am luat la o tranta mitologica cu tente religioase cu Ana. Si cum am vosbit de traci, de
Dionysos si alte traznai, eu cu
Orfeu al meu in cap, pac a venit ideeeeeeeaaaa : LIRA de aur!
Pasul 2: O coc!
Incerc sa mi-o imaginez, cum ar arata, ce materiale ar da bine cu ideea, ce dimensiuni, variante etc etc.
Pasul 3: O desenez!
Simplu, nu? Da, simplu daca le ai cu desenul. Eu le am cu manualitatea, cu desenul nu prea. Adica
nu-s capabila sa pun in linii pe hartie ce vad in mintea mea. Si la asta ma ajuta domnu’ Gugal.
Dau o “lira” in google images, aflu cu ocazia asta ca exista o tanti de culoare faimoasa care poarta numele asta, afro-jazz cica
... revin, aflu ca de fapt caut “Lyre”, si zbang: o galagie de modele din care trebuie sa aleg liniile care se potrivesc cel mai bine cu ce-am eu in capatana.
Ce-am ales din miile celea vedeti in imaginea din dreapta.
Aproape intotdeauna aleg liniile simplificate, caci ma ajuta sa si construiesc obiectul.
Apoi o desenez, adaptand modelul din imagine la propria-mi minte sucita.
(Va urma!)
